Ce învață copilul · Emoții și prietenie

Emoții, prietenie și curaj

„Răul” din poveste e un dragon mic, Jărică, care strănută foc din greșeală și se înfurie pentru că nimeni nu vrea să se joace cu el. Copilul nu îl învinge: învață să-l înțeleagă, îl ajută să se liniștească și la final îl primește la joacă. Pe drum învață același lucru despre el însuși.

Ilustrație din cartea jocului: un cavaler și Jărică respiră împreună, noaptea

Ce învață copilul

  • Să-și numească emoțiile: paisprezece, de la bucurie, tristețe și furie la frustrare, timiditate și mândrie.
  • Să le recunoască la alții: în „detectivul emoțiilor”, copilul privește o întâmplare și alege fața care se potrivește.
  • Să se liniștească: instrumente simple pe care le poate folosi și în viața reală.
  • Să rezolve un conflict: să spună ce vrea, să ceară iertare, să facă loc altuia.
  • Să ceară ajutor: când ceva e prea greu sau când cineva îl necăjește.

Trusa ninja a calmului

Când Jărică (sau copilul) se înfurie, trusa are câteva moduri de a se liniști. Copilul le exersează în joc, ca să le aibă la îndemână și acasă.

Respirația balonului

Inspiră și umflă balonul încet, expiră și dezumflă-l. Și în varianta lumânărilor sau a respirației dragonului.

Numărătoarea ninja

Drept ca un ninja: 4 inspiri, 4 ții aerul, 6 expiri.

Robot, apoi spaghete

Strânge tare ca un robot 5 secunde, apoi fii moale ca spaghetele. Sau scutură energia 30 de secunde.

Cuvintele mele

„Mă simt… pentru că… aș vrea…”: copilul alege cuvintele și le spune.

Colțul calm și îmbrățișarea fluturelui

O pauză într-un loc liniștit; brațele încrucișate ca aripile unui fluture, bătând ușor pe umeri.

Gândul de cavaler și cere ajutor

Un gând curajos, spus împreună cu Bip. Și: unele lucruri sunt prea mari pentru un singur copil; a cere ajutor e curajos.

Academia: situații din viața reală

Între niveluri, copilul își întâlnește prietenii la Academie. Episoadele scurte pun în scenă lucruri prin care trec mulți copii înainte de școală și în primii ani:

  • Prima zi de școală, prima săptămână, un loc nou.
  • Cum intri într-un joc deja început; un coleg nou care stă singur.
  • O poreclă care doare și ce faci atunci.
  • Un turn care se dărâmă, o jucărie stricată din greșeală, o furie mare.
  • Când pierzi un meci; „încă nu știu” în loc de „nu pot”.
  • Cum ceri iertare și cum faci loc altcuiva.

Nu există alegeri „greșite”

Copilul alege ce face personajul și vede ce urmează. Alegerile nu sunt notate. În zona părinților le vedeți, cu sugestii de discuție acasă.

Check-in-ul emoțiilor

La începutul jocului, copilul poate spune cum se simte. În zona părinților, graficul emoțiilor arată ce a ales pe 7, 30 sau 90 de zile. E alegerea lui, nu un diagnostic, și rămâne pe dispozitiv.

Un joc, nu o terapie

Jocul dă copilului cuvinte pentru ce simte și câteva moduri de a se liniști. Nu ține loc de educator, psiholog sau medic. Dacă vedeți multe zile grele la rând sau ceva vă îngrijorează, vorbiți cu el cu blândețe și, dacă e nevoie, cu un specialist.

Idei pentru acasă

  • Spuneți și voi cum vă simțiți: „Sunt frustrat, nu-mi iese. Respir ca balonul.”
  • La o carte sau un desen animat: „Ce crezi că simte? De unde știi?”
  • Faceți împreună un colț calm acasă, cu o pernă și o carte.
  • După o ceartă, exersați „Mă simt… pentru că… aș vrea…”.